Artelit

expoziţie personală
vernisaj: 20 Iunie 2011, ora 17:00
Prezinta Carmen MURARIU-Istrate,
muzeograf la Muzeul de Artă din Bacău
locaţie: Filiala UAP Bacău, str.N.Bălcescu nr.12
Galeriile FRUNZETTI, etaj – sala mare

Elvira Cemortan-Voloşin – Simfonii de la Tescani

Sursa: Carmen Istrate Murariu, (http://carmenistratemurariu.blogspot.com)

Motto:Motto: Scopul artei este nu de a reprezenta infatisarea lucrurilor ci de a scoate la suprafata semnificatia intriseca a lucrurilor. (Aristotel)

     Expoziţia este un moment de infuzie biografică şi recunoaştere a faptului că, odată venit la Tescani, eşti cuprins de tandreţea luminii, de atmosfera de creaţie, asupra căreia spiritul lui Enescu veghează, desăvârşind opera naturii cu cea a omului. Se vede faptul că, “simfoniile de la Tescani” au invăluit-o pe Elvira Cemortan-Voloşin, ca un aer uşor care se mulează pe toate formele întâlnite, ampretându-le cu o sensibilitate specifică vibraţiei muzicale. Simţurile i-au fost îndelung exacerbate pânş să primească semnificaţii noi, din sfera materială şi complexă a timpului. În acest fel, colajele cu deşeuri textile iau locul pensulei şi vopselelor într-un mod apoteotic. În simfonia elementelor vegetale care scapă de tirania obstacolelor de orice fel, rămâne libertatea ludică a măsluirii îndemanatice a artistei, ce adaugă afectivitatea spaţiului din afara cât şi dinlăuntru.

     “Arta continuă natura, îmbogateşte lumea umană cu noi realităţi, creează noi experienţe, înmulţeşte modurile de a trăi şi face viaţa mai bogată, mai variată, mai intensă.” nota filozoful Francesco Orestano în scrierile sale. Totul depinde, fără îndoială, de tensiunea lăuntrică a artistului, de intenţia şi emoţia pe care vrea să o transmită privitorului pentru al mişca din inerţie. Creatorul are dreptul să simbolizeze, să metamorfozezeş autenticitatea artei fiind amplificată de intelect investeşte interiorul cu noi frumuseţi ce irump în exterior, elimină incertitudinile înlocuindu-le cu întrebări vitale şi îngenunchează ignoranţa, generând opinii şi atitudini.

     Revenind la artista Elvira Cemortan, este clar înzestrată cu talent autentic, ştie bine să manevreze metafora dar la fel de bine este şi implicată în destinul contemporaneităţii. Numeroasele expoziţii o recomandă ca fiind una dintre cei mai importanţi artişti plastici din domeniu artei decorative din Chişinău. Ea se individualizează prin picturalitatea suprafeţelor, prin incărcătura spirituală a tradiţiilor ce pun în valoare calitatea şi frumuseţea, modernitatea latentă a străvechiului ce recheamă lumina pierdută în timp. Timpul care, evident zboară, este inevitabil. Faptul însă, a viguroaselor impulsuri creatoare artista le-a concretizat, incluzând dimensiunea temporalităţii, în opera de artă. Un lirism popular dar şi o simfonie nostalgică se detaşeaza din lucrările sale. Totul converge către sensibilitate intr-o dublă şi reciprocă absorţie valorică. Un limbaj specific actual, caracterizat prin concizie, simplitate a formelor şi o impecabilă concentrare logică a articulării lor, în funcţie de tentele cromatice folosite. Viziunea decorativă a artistei este proprie echilibrului care nu exclude mişcarea, ci dimpotrivă, o implică aşa cum ne dezvăluie în “Noapte de aur la Tescani”, “Arborele veşniciei” sau în “Eternitate”. Profunzimea modului de expresie, modul de structurare, vizează o sincronizare obiectivă de “tradiţie vie şi generoasă invenţie, încercări de explorare şi construcţie a prezentului şi simultan, de prospectare”. În acest fel se detaşează de arta tradiţională dar şi de cea a esteticii exclusiviste a lucrului gata facut, asemeni lui Rauschenberg, precursor de seama al Pop Art-ului care, afirma că, “pictura trebuie să-şi extragă sevele din artă, cât şi din viaţă”.

     Modestă şi energică, se impune în arealul artei plastice din Chişinău, prin simplitatea cea mai sigură a disciplinei şi logicii între subiectivitate şi obiectivitate, între recuperarea elementelor cunoscute şi valorificare acestora. Elvira Cemortan-Voloşin este o artistă care te face nu numai să visezi pe acordurile simfoniilor de la Tescani, ci să şi gândeşti de unde vin acestea ori încotro se-ndreaptă.

     Despre artă, un filozof spunea că, “toţi cei ce trudesc pe tarâmul artei ar trebui să ştie că atunci când cauta forme „noi“ pentru propria lor concepţie, adevărata noutate nu constă nicicând în lucruri noi (dealtfel de negăsit), ci numai din lucruri nemuritoare”. Şi ce poate fi mai nemuritor decât acordurile “Rapsodiei Române” lui Enescu.

     Ca orice artist, aspiră să fie al duratei şi, în mod sigur, aspiraţia se dovedeşte atinsă iar lucrările sale, nemuritoare în sensul că au devenit deja, de referinţă în istoria artei din Moldova. Astfel, a înlăturat orice ezitare în a rămâne nedezminţită într-o arie profund determinată.

     Ştiu că mulţi dintre confraţii ei de peste Prut, ca şi de la noi, o apreciază şi gratulează pentru taberele internaţionale de artă: (ArtTEXTIL, ArtSADOVA, GOLD HELIOS, ArtTESCANI) organizate de Centrul Cultural „ARTELIT” a cărei preşedinte este. De aceea mă alatur lor, felicitând-o la rândul meu şi urândui pe mai departe, mult succes în toate demersurile sale.